Grecia – Muzică

Muzica este o componentă imperativă a culturii grecești, influențată de-a lungul anilor de sunetele orientale și occidentale.

Muzica, ca parte a culturii grecești, datează din cele mai vechi timpuri, în care poezia, dansul și muzica erau inseparabile și reprezentau o parte importantă din viața de zi cu zi a grecilor antici.

Ulterior, sub Imperiul Bizantin, muzica greacă a căpătat o abordare mai ecleziastică. Apoi, în timpul dominației de 400 de ani a Imperiului Otoman, a fost influențată de muzica orientală. În cele din urmă, a “renăscut” încorporând multe elemente ale stilurilor muzicale anterioare în secolul al XIX-lea.

Unele dintre cele mai reprezentative genuri muzicale grecești sunt:

Cântece populare

Cântecele populare grecești pot fi împărțite în 2 stiluri:

• Stilul akritic (secolele 9 și următoarele). Cântecele exprimau viața și luptele gărzilor de frontieră ale Imperiului Bizantin (cunoscute sub numele de “akriți”)
• Stilul klephtic (născut în timpul ocupației otomane). Acesta include cântece de dragoste, cântece de nuntă, cântece de exil, cântece de libertate, cântece de moarte și cântece de tristețe. Descrie o perioadă crucială și sângeroasă din istoria și viața Greciei.

Instrumentele muzicale folosite în cântecele populare includ lira și lăuta, cimpoiul, shawm, toba, tamburina și vioara.

Nisiotika

Acest gen de muzică a luat naștere și a devenit popular în rândul populației din insulele din Grecia.

Fiecare insulă are propriul stil de nisiotiko și o tehnică unică de dans. Vioara, lira, clarinetul și chitara sunt instrumentele cele mai des folosite pentru a produce nisiotika. Acest gen muzical este prezent în festivalurile/marșurile locale de pe orice insulă grecească, unde un grup mare de muzicieni interpretează muzică live toată noaptea.

Rebetiko:

Acest gen muzical deosebit și faimos s-a născut în “tekedes”, cafenelele subterane în stil turcesc din cartierul portului Pireu din Attica și din orașul Salonic. Muzica Rebetiko a fost introdusă în societatea greacă de către cei 2 milioane de refugiați greci veniți din Asia Mică în 1922, după distrugerea Smirnei. Cei care pierduseră totul, cântau despre ceea ce îi înconjura, sărăcie, durere, foame, închisoare, opresiunea poliției, dependența de droguri și trădare. Rembetiko era atunci muzica interzisă a pariaților. În anii 1950, a început să fie populară în cluburile de noapte din Atena.

Acest gen de muzică are elemente atât din muzica bizantină, cât și din cea otomană. Principalele instrumente ale muzicii rebetiko sunt bouzouki, baglama, chitara și tamburina. Câțiva reprezentanți notabili ai stilului Rebetiko au fost Vassilis Tsitsanis, Markos Vamvakaris, Marika Ninou și Sotiria Bellou.

Aflați mai multe: https://blog.greeka.com/greece/rebetiko-feasts-greece/

Muzica sfârșitului de secol XX:

În anii ’80, artiști moderni precum Dionysis Savopoulos, Nikos Papazoglou, Stavros Xarhakos și Pavlos Sidiropoulos au produs un fel de fuziune a muzicii rebetiko cu elemente de muzică rock, generând un nou tip de muzică. Cântecele se referă la libertatea personală sau politică sau la aspecte cotidiene ale vieții, la durere și suferință.

De atunci, multe variante ale acestui tip de muzică, denumită în general Entekhno, au fost produse și îndrăgite de populația greacă.

Muzica modernă mainstream:

Muzica mainstream grecească se numește “laika modernă” sau “laiko pop”. Acest tip combină elemente de muzică grecească cu muzica pop occidentală. Criticii spun că această formă de muzică, este de o calitate mai slabă. Cu toate acestea, deoarece aceasta este muzica care a pătruns în cultura populară din Grecia, se pare că majoritatea oamenilor se bucură de ea.