Italia – Politică
Sistemul politic occidental a fost modelat în principal de două populații: grecii și romanii antici. Poleisul grecesc a dat naștere ideii de democrație, tradusă literal prin puterea poporului; în schimb, Imperiul Roman a pus bazele sistemului de drept actual.
Constituția Italiei
În ciuda a ceea ce cred majoritatea oamenilor, Republica Italiană este un fel de țară nouă, născută în 1946, după destrămarea Regatului Italiei, născut în 1861. După cel de-al Doilea Război Mondial, Italia era o epavă, tocmai trecuse prin fascism, iar Parlamentul nou constituit, împins de nemulțumirea populației, a organizat un referendum instituțional: oamenii au votat dacă doreau să renunțe la Monarhie și să formeze o Republică Democratică. Rezultatul a fost clar. Parlamentul a fost apoi însărcinat cu redactarea unui document constituțional care să reflecte valorile unei țări nou-născute, care, asemenea unei păsări Phoenix, să se ridice din propria cenușă. Principalele valori sunt: persoana și integritatea, munca, demnitatea, libertatea și egalitatea, democrația, etica, legalitatea; fără a uita, de altfel, că în gama de valori trebuie luate în considerare și îndatoririle (la fel ca și drepturile); iar printre acestea se remarcă solidaritatea și participarea (înțeleasă ca un drept și o datorie).
Acest proces face ca Constituția italiană să fie una dintre cele mai tinere constituții din Europa, adesea numită “Bătrânul Continent”, datorită istoriei și tradițiilor sale politice seculare Aceasta a fost construită pe valori care pun persoana, împreună cu drepturile și îndatoririle, în centrul atenției, protejând și respectând pe deplin alegerile, credințele și comportamentele personale. Un lucru care, în cei peste 20 de ani de fascism, a lipsit Italiei. https://www.refworld.org/docid/3ae6b59cc.html
Regiunile Italiei
În afară de divizarea evidentă a insulelor Sardinia și Sicilia de partea continentală, Italia este împărțită în 20 de regiuni, dintre care 5 au un statut autonom special care le permite și le acordă dreptul de a adopta legi speciale în chestiuni suplimentare și extraordinare. În trecut, cele mai multe dintre aceste regiuni făceau parte dintr-un regat mai mare, care avea un dialect diferit și tradiții foarte diferite, ceea ce a făcut ca în prezent Italia să aibă o mare varietate în multe puncte ale culturii sale. Acest lucru se reflectă, bineînțeles, asupra sistemului politic, deoarece fiecare parte a Italiei are alegeri regionale, un guvern regional și reprezentanți regionali.
După cum s-a menționat mai sus, 5 regiuni (Sicilia, Sardinia, Trentino-Alto Adige, Valea Aosta și Friuli Venezia Giulia) au un statut autonom special, datorită istoriei și caracteristicilor lor sunt separate de continent, la fel ca cele două insule; – După cel de-al Doilea Război Mondial, multe mișcări separatiste au făcut presiuni pentru independență, iar guvernul central a preferat să acorde autonomie pentru a garanta coeziunea națională; Unele regiuni au avut minorități lingvistice, unde se vorbesc limbi precum franceza sau germana; – Acordarea autonomiei înseamnă, de asemenea, acordarea de mai multă putere regiunilor care împart granițele cu țări străine. https://portal.cor.europa.eu/divisionpowers/Pages/Italy-Introduction.aspx
(Interzicerea) fascismului Apologia Fascismului
Sistemul politic modern italian a fost construit pe baza sfârșitului fascismului după cel de-al Doilea Război Mondial, profund modelat de cele două. Peste 20 de ani de regim autoritar i-au împins pe Părinții fondatori ai Republicii Italiene nu numai să treacă de la monarhie la democrație, ci și să includă în Constituția sa o modalitate de a combate orice fel de extremism, în special fascismul Proiectul de lege stipulează că, atunci când o asociație, un partid politic, o mișcare sau, în orice caz, un grup de cel puțin cinci persoane urmărește o idee antidemocratică prin glorificarea, amenințarea sau utilizarea violenței ca metodă de luptă politică sau prin susținerea suprimării libertăților garantate de Constituție sau denigrarea democrației, instituțiile sale și valorile Rezistenței, sau desfășoară propagandă rasistă, sau își îndreaptă activitatea spre glorificarea exponenților, principiilor, faptelor și metodelor specifice partidului menționat mai sus sau face manifestări externe de natură fascistă poate fi urmărit legal Mulți dintre Părinții fondatori au fost partizani, formând Rezistența care a luptat împotriva fascismului și nazismului pentru a pune capăt celui de-al Doilea Război Mondial alături de Aliați. Has Italy really come to terms with its fascist past?
Articolul 11
În toate țările democratice, Constituția este cel mai important document care reunește principiile fundamentale, baza juridică a unui stat, a unei organizații și a altor tipuri de entități și modul în care acestea trebuie să fie guvernate În Constituția Italiei, care reflectă voința populației sale de a opri războiul în orice măsură, se afirmă că Italia reneagă/abjură/renunță (într-un cuvânt italian ripudia) la război ca instrument de ofensă a libertății altor populații și ca instrument de soluționare pentru a pune capăt unui conflict Nu întâmplător ministerul care reglementează armata este Ministerul Apărării, în loc de Război/Ofensiune ca în multe alte Țări (majoritatea nedemocrate). Italia modernă, democratică și republicană s-a născut din cenușa unui Totalitarism care folosea violența ca principal instrument de reprimare, atât pe plan intern cât și extern, iar simplul fapt că pe principiile sale fundamentale scrie, pe scurt, -război nu mai există- spune totul despre Italia și italieni.